Reciclarea deșeurilor este procesul prin care materialele din produse aruncate sunt colectate, sortate și prelucrate pentru a deveni materii prime sau produse noi. Reciclarea reduce pierderea resurselor, dar nu este prima opțiune din ierarhia europeană a deșeurilor: prevenirea și pregătirea pentru reutilizare au prioritate.
Ierarhia deșeurilor: ce trebuie făcut mai întâi?
- Prevenirea: evitarea generării deșeurilor.
- Pregătirea pentru reutilizare: verificarea, curățarea sau repararea produselor pentru a fi folosite din nou.
- Reciclarea: transformarea materialelor în produse, materiale sau substanțe noi.
- Alte forme de valorificare: de exemplu, recuperarea energiei în instalații autorizate.
- Eliminarea: depozitarea sau alte operațiuni folosite ca ultimă soluție.
Această ordine arată de ce un obiect reparat sau reutilizat poate fi preferabil unuia aruncat direct în containerul de reciclare.
Colectarea selectivă la sursă
Separarea deșeurilor acasă, la birou sau în spațiile comerciale crește șansa recuperării unor materiale curate. Hârtia murdară, recipientele pline cu resturi sau amestecarea sticlei cu ceramica pot compromite sortarea.
Culorile containerelor și materialele acceptate nu sunt identice peste tot. Respectă regulile operatorului local și instrucțiunile de pe ambalaj. În general, recipientele trebuie golite; spălarea excesivă nu este întotdeauna necesară și poate consuma apă inutil. Ambalajele se compactează numai dacă sistemul local recomandă acest lucru.
Reciclarea mecanică
Reciclarea mecanică păstrează în mare parte structura chimică a materialului. Deșeurile sunt sortate, curățate, mărunțite și transformate în materie primă secundară. Metoda este folosită pentru numeroase metale, tipuri de hârtie, sticlă și anumite materiale plastice.
Calitatea produsului reciclat depinde de puritatea fluxului, de aditivi și de degradarea materialului. De exemplu, amestecarea polimerilor incompatibili reduce calitatea plasticului rezultat. Vezi și ghidul despre polipropilenă și reciclarea PP.
Reciclarea biologică și compostarea
Deșeurile biodegradabile pot fi tratate prin compostare sau digestie anaerobă în instalații adecvate. Compostarea folosește microorganisme și oxigen pentru a transforma materia organică într-un material stabil. Digestia anaerobă are loc fără oxigen și poate produce biogaz și digestat.
Într-un compostor de grădină se folosesc de regulă resturi vegetale potrivite, alternând materiale umede cu materiale uscate și asigurând aerarea. Carnea, lactatele, uleiurile, excrementele animalelor și plantele bolnave pot necesita reguli speciale. Produsele etichetate „compostabile” nu sunt automat potrivite pentru compostarea casnică; unele necesită instalații industriale.
Reciclarea chimică
Reciclarea chimică descompune anumite materiale în molecule sau materii prime care pot fi utilizate din nou. Include procese diferite, precum depolimerizarea sau piroliza. Aceste tehnologii pot trata unele fluxuri greu de reciclat mecanic, dar consumul de energie, randamentul, emisiile și calitatea produsului trebuie evaluate pentru fiecare proces. Nu reprezintă o soluție universală pentru toate deșeurile plastice.
Cum se reciclează principalele materiale?
Hârtie și carton
Materialele sunt transformate în pastă, curățate și refăcute în produse din fibre. Hârtia îmbibată cu grăsime, șervețelele folosite și ambalajele cu straturi multiple pot avea alte reguli de colectare. Fibrele se scurtează la fiecare ciclu, astfel că este necesar și aport de fibre noi.
Sticlă
Ambalajele din sticlă pot fi sortate, sparte și topite pentru produse noi. Ceramica, oglinzile, geamurile și sticla termorezistentă au compoziții diferite și nu trebuie introduse automat în containerul pentru ambalaje din sticlă.
Metale
Oțelul și aluminiul pot fi separate și retopite. Colectarea ambalajelor metalice ajută la păstrarea materialelor în circuitul economic. Recipientele sub presiune, bateriile și obiectele contaminate necesită puncte și proceduri speciale.
Materiale plastice
Plasticele trebuie separate după tipul de polimer, culoare și utilizare. Simbolul de identificare a rășinii ajută la recunoașterea materialului, dar nu garantează că produsul este acceptat sau reciclat local. Ambalajele formate din mai multe straturi sunt adesea mai dificil de procesat.
Deșeuri care nu se pun în containerele obișnuite
- baterii și acumulatori;
- echipamente electrice și electronice;
- medicamente expirate;
- vopsele, solvenți și alte substanțe periculoase;
- ulei alimentar sau ulei de motor uzat;
- becuri și tuburi care necesită colectare separată;
- deșeuri voluminoase și din construcții.
Aceste fluxuri trebuie duse la puncte autorizate sau predate în campaniile organizate local. Nu amesteca substanțe necunoscute și nu goli lichide periculoase în canalizare.
Greșeli frecvente la colectarea pentru reciclare
- depunerea ambalajelor cu resturi mari de mâncare;
- introducerea ceramicii în recipientul pentru sticlă;
- punerea bateriilor și electronicelor în deșeul menajer;
- presupunerea că orice obiect din plastic este acceptat;
- ambalarea materialelor reciclabile în pungi care nu pot fi desfăcute la sortare;
- ignorarea regulilor locale de colectare.
Beneficiile și limitele reciclării
Reciclarea poate economisi materii prime, reduce deșeurile eliminate și sprijini economia circulară. Beneficiile diferă însă între materiale și sisteme. Colectarea, transportul și procesarea consumă energie, iar contaminarea poate face un lot inutilizabil.
De aceea, reciclarea trebuie combinată cu produse durabile, reparabile și reutilizabile. Pentru o imagine mai amplă, citește pagina despre mediul înconjurător și principalele probleme de mediu și ghidul despre tipurile de poluare.